Frica
Este frica un sentiment uman? Este. Doar ca el reprezinta partea slaba din fiecare suflet, partea negativa. De ce sa incercam sa o anihilam? De ce sa ii punem catuse si sa o negam ca nefiind existenta? Apare ea atunci cind credem ca suntem judecati pentru acel pacat originar al nostru? La marea majoritate a oamenilor da. Doar cei luminati, stiu ca aceasta frica nu este justificata. A fost propavaduita Iubirea si Iertarea. Ti-e frica de o pedeapsa? Poate noua oamenilor ne place sa ne victimizam. Am avut 10 porunci simple si nu am reusit sa le respectam. Primul gand, a fost sa aflam ce se intampla daca le incalcam si care este consecinta lor? Si am vazut ca Divinul nu ne pedepseste. Dar noi oamenii am reusit sa inventam propria noastra vina. Aceea ca nu vom fi iertati. Nestiind ca pentru tot ce alegem in viata, primim si raspunsul. Nestiind ca avem antidotul la indemana: iertarea si iubirea. Toata negativitatea se naste din frica. Citi dintre noi nu au fost cuprinsi pe parcursul unei zile de indoiala si frica ? Tot ce vine in viata noastra sub forme de lucruri, oameni sau stari de fapt, sentimente, vin pentru ca au un scop anume. Acela de a ne ajuta sa invingem temerile si fricile. De la unele invatam sa ne deschidem, de la altele invatam ca tot ce conteaza este doar evolutia sufletului. Intre mine si alti oameni nu exista diferenta. Diferenta creata (sociala, familiala, materiala) a fost doar o plasmuire a mintii oamenilor. Dar citi dintre noi sunt dispusi si au curajul sa treaca linia de demarcatie dintre acest loc pamantean si astral? Ne e teama ca vom pica in dizgratie daca incercam sa ne ridicam. Dar prefer sa am dreptate cind spun ca viata este frumoasa si ca noi suntem creatorii a ceea ce reprezinta ea pentru noi. Adica noi avem puterea de a o face frumoasa sau nu. Nu exista usa care sa nu deschida daca vrei. Exista usa iertarii prin care daca pasim invatam sa ne iertam pe noi si pe altii, invatam sa nu emitem ganduri negative la adresa nimanui. Exista usa iubirii care ne invata sa iubim oamenii la fel si cu aceeasi intensitate, care ne invata ca ea, iubirea, ca sa dainuie timpului, trebuie sa fie in primul rand neconditionata. Exista usa fricii, unde invatam sa ne infruntam toate temerile care apar, care ne invata ca pentru a le depasi nu trebuie sa ne opunem ci trebuie sa le imbratisam, pentru a ne vindeca. Prin tot ce apare in viata noastra nu ni se da decit sansa de a gresi, de a experimenta de a ne infrunta demonii sufletului. Dar ni se da si sansa sa invatam, sa evoluam si sa constientizam ca trupul este doar ceva supus trecerii sufletului ca si ego-ul. Putini au ajuns la acel stadiu al anihilarii ego-ului. Ce aduce el? O descatusare. Transcenderea dincolo. Si totul s-ar schimba. Am fi usori si am calatori. Plini de iubire si iertare. Nu am cunoaste frica, ura, dusmanie, nu am nutri ganduri rele despre altii. Nu am emite judecati. Am invata sa nu facem rau. In tacerea noptii amintiti-va ca tot ceea ce simtiti, va apartine voua si numai voua. Nu are nimic de a face cu celalalt. Prefer sa fiu transparenta. Chiar daca acest lucru ma va face vulnerabila. Dar tocmai din aceasta vulnerabilitate, eu sunt de fapt un suflet puternic. Si port scanteia divina in mine, asa cum fiecare dintre noi o avem. E in noi.
Ce suntem noi? Suflete, doar suflete. Atat.
Indreptar pentru suflet: Infrunta-ti temerile si fricile si te vei elibera!
Indreptar pentru suflet: Prin iertare si iubire, iti vei vindeca sufletul si vei cunoaste linistea!
Indreptar pentru suflet: Iertarea inlatura frica si iubirea iti arata sensul calatoriei!
iunie 4, 2009 at 9:00 pm
Pentru inceput, vreau sa fac mentiunea ca am avut placerea sa o cunosc personal pe autoarea acestor randuri si de aceea imi permit sa scriu ceea ce urmeaza!
Intr-adevar frica este un sentiment uman insa nu reprezinta numai partea negativa, slaba a fiecarui suflet, mai exista si o frica pozitiva, care izvoraste dintr-un sentiment nobil, rezultatul unei inimi mari, a unui suflet nobil, cast, care tresalta la gandul ca prin actiunile pe care le face poate sa raneasca fiinta iubita de langa el.
Cat despre rautatea care exista intre oameni, aceasta poate fi considerata nativa, caci pacatul stramosesc pe care il mostenim de la protoparintii nostrii si care este iertat,spalat, prin Taina Botezului, se manifesta in fiecare dintre noi ca o tendinta catre o stare de pacatosenie, de savarsire a pacatului, a ceea ce este rau si ne face sa ne pierdem candoarea si rasul cristalin al copilariei, al puiului de om nevinovat, si ne eticheteaza cu acea cuta a ingandurarii, dintre sprancene si cu acea privirea din ce in ce mai dura, direct proportionala cu greutatile vietii de zi cu zi.
Iar pentru sufletul fiecaruia sfatul meu este sa fie izvor de credinta, caci credinta sincera ne duce inevitabil la frica de Dumnezeu. Credinta sincera ne ajuta sa ne punem serios problema vietii duhovnicesti. Solomon ne spune ca “frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii” (Pilde 1, 7).