Siguranta-Puterea de a trai
Cine ar putea spune daca ea exista? Si daca ea exista de unde provine? Provine din mine, din tine, din celalalt? Suntem noi siguri ca daca ne intovarasim cu cineva de-a lungul vietii, celalalt ne da siguranta? Am intalnit oameni care sunt siguri ca plecand pe drumul casatoriei, vor avea si siguranta unui camin, intemeiat pe intelegere si respect. Neluand in calcul ca nimic nu ii este garantat nimanui. Nu exista siguranta. Nu exista siguranta ca cel de langa mine va avea grija de mine si ma va proteja. Disecand asta, spre profunzimi vom realiza, ca de fapt omul este o fire solitara. Totul se raporteaza la el. Toti, aici, pe pamant, ne ducem razboiul cu viata. Desi din acest razboi care nu exista decat in mintea noastra, singura care este triumfatoare este moartea.De asta ni s-a dat un cadou imens inainte: viata noastra. Singura grija care ar trebui sa o simtim este sa capatam intelepciunea sa stim sa ne traim aceasta viata. Sa poti spune in final: sunt impacat cu sufletul meu, am trait-o cu aceelasi zambet indiferent ce am intalnit pe drumul ei si bune si rele. Dar cine sta sa vada asta? Ne comportam ca niste mici stapani si punem bariere si ne simtim perfect indreptatiti de a fi rai, de a purta ura, de a ne razbuna. Nimic nu ne confera dreptul de a ne purta urat cu o alta persoana. Absolut nimic. Se pare ca am uitat ca suntem egali.Nu degeaba Alexis Zorba ii spune stapanului sau cind se prabuseste telefericul din varful muntelui :”Vai, vai, vai! jupane, facu el, ai vazut ce scantei scoatea dumnealui?” Ar trebui sa invatam sa radem atunci cand simtim ca ni se naruie cerul in cap. E greu stiu. Si am trece asa ciudati in ochii celorlalti, caci ar insemna sa iesim din tiparele croite de altii. Prefer sa fiu o neinteleasa decat sa fac lucruri pentru ca asa se cade, sau asa trebuie. Nu traiesc viata altora, ci doar pe a mea. Dar cu aceeasi prima porunca a divinitatii : Nu rani pe cel de langa tine.! Nu sunt sigura ca viata mea se va imbunatati cand Andrei va creste, sau va pleca la scoala, sau problemele vor inceta din senin, dar sunt sigura ca oricum va fi voi trai frumos, agitat si cu rabdare. Mereu euforica si plina de viata. Oamenii sunt buni si viata este frumoasa! Sa incercam sa punem maretie in josnicie si sa nu uitam ca a trai in perfect echilibru in interior inseamna ca tu esti frumos si unic. Asa cum esti. Esti perfect prin insasi echilibrul tau interior. Pe acest drum frumos numit viata trebuie sa pasim cu credinta. Sa nu ne temem ca ne-am pierdut siguranta si ca suntem singuri. Sa nu uitam ca avem mereu pe cineva care nu ne va parasi indiferent cat de sus sau jos suntem. Acel cineva este Dumnezeu. Ce inseamna echilibrul? E linia de plutire, e geamandura ce te tine la suprafata sa nu te ineci si sa te pierzi, dar nici sa te inalti si sa nu te mai intorci. Este Yin si Yang la nivel macro, dar mai ales micro. Caci fara micro, sufletul individual, nu ai avea macro, sufletul colectiv sau Sinele. Uneori ma gandesc la cartea lui Nikos Kazantzakis “Alexis Zorba”. O carte simpla, dar extraordinara prin insasi puterea ei. Puterea de a trai.
“Mi-am amintit de-o dimineata in care am descoperit gogoasa unui vierme de matase in scorbura unui copac in clipa in care fluturele sfarama invelisul si se pregatea sa iasa. Am asteptat o buna bucata de timp, dar prea intarzia sa apara si eram grabit. Enervat m-am aplecat si am inceput sa il incalzesc cu rasuflarea mea…Il incalzeam, nerabdator si minunea a inceput sa se infiripe sub ochii mei intr-un ritm mai rapid decat al naturii…Invelisul s-a desfacut, fluturele a iesit tarandu-se si n-am sa uit niciodata dezgustul de care am fost cuprins atunci: aripile ii erau inca lipite si se chinuiau zbatandu-se cu tot cu trupusorul lui, sa si le desfaca. Aplecat asupra lui, il ajutam cu rasuflarea mea. In zadar. O nerabdatoare maturatie era necesara si desfacerea aripilor trebuia sa se faca incet, la soare:acum era prea tarziu. Rasuflarea mea obligase fluturele sa se iveasca, mototolit, inainte de soroc. Se zbatea disperat si dupa cateva secunde, mi-a murit…in palma… Pentru ca azi inteleg foarte bine, fortarea marilor legi, e un pacat de moarte. In treburi din acestea nu trebuie sa ne grabim, sa fim nerabdatori, ci sa urmam cu incredere ritmul vesnic…” (Alexis Zorba- Nikos Kazantzakis).
Un sfat – desi nu dau sfaturi decat in cazurile in care viata altcuiva este in pericol – Nihil Sine Deo – tineti minte ! Este doar in puterea noastra!
